Publicat de Nina Toma pornit ianuarie 3, 2017

Rochia rosie – fictiune

Imagini pentru imagini rochii rosii

O zi de toamna tarzie. Merg agale pe bulevard, usor apatica, analizez fetele oamenilor pe  care ii intalnesc pe strada, niciunul nu pare mai vesel ca mine, dar….ma gandeam ca este poate prea devreme. La un moment dat ridic privirea, trebuia sa traversez si era necesar sa ma asigur ca nu trec pe rosu,  cand pe trotuarul de vis- a- vis vad cum angajatii unui magazin puneau pe manechine  colectiile noi.

Ati simtit vreodata acel “coupe de foudre” in stomac?  Mi s-a oprit respiratia, tocmai fusese aranjata o rochie superba rosie. Nu stiu daca ati trait vreodata o asemenea emotie. Nu intelegeam ce se intampla cu mine. Nu sunt amatoare de rosu, mai degraba de culori pastel, dar emotia transmisa de acea rochie depaseste orice imaginatie.

Ma uit cu nesat la ea, nu conta ca nici macar nu era masura potrivita pentru mine, imaginatia mea isi luase zborul, acea mirifica rochie ma purta deja pe o plaja, simteam nisipul cald sub talpi, vantul adia usor, valurile se spargeau de mal aducand cu ele scoici si alge…..

Simt cum vantul  incearca sa -mi ridice rochia, stiu, este invidie, apa, cerul, vantul, soarele si chiar si pescarusii, doresc sa simta atingerea matasii rochiei mele rosii.

Ma plimb agale, tin o mana lipita de coapsa astfel incat sa nu-i permita rochiei sa fie luata de vant, iar in cealalta mana imi tin sandalele. Am un sentiment de bucurie, ma simt puternica, senzuala, frumoasa, ma simt dorita, stiu ca pot face orice si asta numai datorita Ei, rochia rosie.

Incep sa alerg, faldurile rochiei se ridica usor, pana si soarele s-a indragostit de ea, de rosul ei pur, de atingerea fina a tesaturii, de simplitatea croielii dar in acelasi timp de eleganta si nobletea ei. Aproape ca plutesc, am un zambet larg pe chip, as vrea sa strig tuturor cat de fericita sunt, iubesc si sunt iubita, dar………aproape sa-mi rup gatul, cu ochii atintiti pe rochie, nu am vazut bordura trotuarului.

Ma apropii usor de vitrina, ating cu degetele  geamul vitrinei in speranta ca reusesc sa simt atingerea ei. Ma priveste impunatoare, ea ca o regina, eu, o fiinta umila ce o privesc cu multa admiratie neputand sa imi iau ochii de la ea.

Imi iau discret ramas bun, ii multumesc in gand pentru visul frumos  si imi promit ca atunci cand voi fi mare si imi voi permite, prima rochia pe care o voi cumpara va fi una rosie.

 

 

Comentarii

  1. Anonim
    ianuarie 3, 2017 - 8:12 pm

    Visez si eu deja la rochia rosie. O poveste plina de emotie ❤.

  2. Cristiana
    ianuarie 3, 2017 - 9:12 pm

    ma bucur draga mea ca ti-ai descoperit talentul! Rosu este culoarea mea preferata si ma regasesc si eu in povestea ta, de cate ori nu am visat la o rochie rosie??? astept cu nerabdare urmatoarele articole, avem nevoie de vise, sa fim furati de gandurile tale la ceas de seara….

  3. H
    ianuarie 23, 2017 - 6:13 am

    Adolescenta de atunci a devenit femeia de astazi .E important sa visezi chiar si cu ochii deschisi .Sa nu incetezi sa speri si sa doresti .Sa lupti pentru ce iti doresti
    A promis si a realizat .Uneori lipsurile te ambitioneaza si te fac sa visezi dar si sa pui la cale un plan de realizare .Si totul este frumos cand rosu ce denota culoare traire si il gasim in viata se impleteste cu cel al rochii……..si visul merge mai departe

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată / Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *