Publicat de Nina Toma pornit ianuarie 4, 2017

Iubire ancestrala

Imagini pentru imagini batrani tinandu-se de mana

In fiecare week-end vedeam o pereche de varstnici plimbandu-se de mana. Extrem de ingrijiti chiar daca hainele nu erau de actualitate, ea cocheta, cu palarie si manusi, el impunator cu baston si esarfa la gat.

Mi-au atras atentia datorita faptului ca in turul de parc pe care il faceau, el era extrem de protector cu ea. O tinea de brat, avea grija sa nu -i fie frig, o intreba mereu daca a obosit……

De fiecare data cand ii intalneam ma uitam lung dupa ei, admiratia, respectul si bucuria de a mai vedea iubire pura imi dadeau un sentiment de bine dar in acelasi timp ma faceau si sa lacrimez.

Acesti doi varstnici, s-au crescut unul pe celalalt, s-au iubit si s-au respectat, au cladit de-a lungul anilor acea casnicie in care umar langa umar chiar avea o semnificatie reala.

Sunt convinsa ca au avut si incercari, dar au stiut cand, cum si cat sa faca compromisuri.

Imi placea sa le urmaresc ritualul, faceau o mica plimbare, apoi se asezau pe o banca si scoteau o punguta cu fursecuri din care se serveau, resturile le ofereau apoi pasarelelor care ciuguleau de pe jos in apropierea bancii lor.

Ea ramanea cu privirea atintita asupra copiilor care se jucau langa tobogan, el isi scotea tacticos ochelarii si rasfoia ziarul.

M-a impresionat linistea pe care o vedeam pe chipurile lor, dar si un fel de resemnare.

Ma indemna curiozitatea sa ma duc sa intru in vorba cu ei dar imi era teama sa nu deranjez acea imagine perfecta.

Cateva week-enduri nu i-am mai zarit prin parc, chiar imi faceam griji, nu stiam daca au patit ceva.

Apoi intr-o seara, l-am zarit pe el, mergand greoi, sprijinindu-se in baston. Mi s-a parut foarte trist. Nu mai avea acea privire semeata. La un moment dat s-a asezat pe banca cu privirea pierduta. M-am apropiat de el, am cerut permisiunea de a ma aseza si am intrebat daca s-a intamplat ceva cu doamna vietii sale.

A ridicat usor privirea din pamant, cu ochii plini de lacrimi mi-a spus ca din pacate doamna vietii sale s-a decis sa se duca la ingeri.

Nu am rezistat, i-am luat mainile tremurande in mainile mele si i-am multumit pentru faptul ca mi-au dat o lectie frumoasa de viata. Am avut sansa sa privesc in deplina armonie un cuplu ce s-a sustinut la bine si la rau, un cuplu ce a rezistat de-a lungul anilor fara sa dea bir cu fugitii la prima problema.

Imi vor ramane mereu in minte cuvintele rostite cu mare tristete,” doamna vietii mele s-a dus la ingeri”, m-a marcat profunzimea lor, m-a marcat durerea din glasul acelui domn in varsta, am vazut acel dor cumplit de persoana care i-a fost alaturi mai bine de 50 ani.

Eterna recunostiinta pentru emotiile transmise!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată / Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *