Publicat de Nina Toma pornit ianuarie 15, 2017

Cand am uitat sa mai exist

Da, asa este, o buna perioada de timp am uitat sa mai exist.

Am avut  perioade cand am uitat sa mai exist, una din ele a fost dupa ce am divortat, nu puteam sa accept esecul, mi-am dorit acea casnicie, mi-am iubit sotul, am crezut cu tarie in ceea ce preotul ne-a spus in timpul slujbei religioase, “la bine si la rau”, si mai ales, am depus toate eforturile sa fac in mariajul meu ceea ce nu am vazut in cel al parintilor mei.

Dar se pare ca din prea multa iubire si prea mult exces de zel din partea mea, barbatul a uitat sa mai acorde atentie, din contra  considera ca i se cuvine, a uitat sa mai daruiasca iubire pentru ca stia cat de mult este iubit, a uitat sa isi mai respecte caminul pentru ca stia ca orice s-ar intampla eram acolo sa rezolv eu problema. Din pacate eram si femeie si barbat, ceea ce a dus la a uita de mine. Eu uitasem sa mai exist.

Uitasem sa mai traiesc si pentru mine, uitasem sa imi acord atentie, uitasem ca meritam sa fiu iubita, uitasem ca meritam respect.

Munceam 10h/zi, in week-end-uri mergeam la cursuri, seara spalam, gateam, faceam curatenie, noaptea invatam, si dupa toate astea imi auzeam numai reprosuri.

Asa ca am preferat  singuratatii in doi mai bine singura. Dar m-am lovit de un alt obstacol. Trebuia sa invat sa traiesc singura, ceea ce nu a fost usor mai ales cand inca mai aveai sentimente fata de omul de care te-ai despartit. Uite asa, greseam in continuare,  uitam sa mai exist, m-am refugiat in munca, aveam nevoie sa-mi tin mintea ocupata.

Asa am ajuns sa ma imbolnavesc. Nu am stiu la acel moment ca sufletul are nevoie de ingrijire,  ca el era primul care trebuia badijonat. Am avut nevoie de 3 ani ca sa invat sa ma iubesc, sa invat sa zambesc din nou si sa iubesc oamenii din jurul meu.

Dupa ani buni, lucram intr-o companie unde nu-mi gaseam locul, nu aveam armonie, nu mai exista acea bucurie de a veni dimineata la serviciu. Toate acestea acumulate si-au spus cuvantul din nou. Au inceput problemele medicale care in timp s-au acutizat. Intr-un tarziu am inteles cat de important este sa te afli intr-un loc benefic, ce inseamna asta si cat de important este pentru mental si suflet. Cand sufletul sufera, corpul cedeaza. Din nou am uitat sa mai exist.

Trebuie sa invatam din timp sa putem identifica semnalele ce ne sunt transmise de propriul nostru corp, de subconstient. Doar asa mai poti repara ceva. Altfel vei avea de tras  foarte mult si nu avem voie sa dam vina pe nimeni pentru ca noi de fapt suportam consecintele actiunilor noastre.

Ce inseamna sa uiti ca existi? Stare de depresie, nu-ti mai pasa de tine, nu-ti mai acorzi atentie, nu mai ai incredere in tine si in fortele tale.

Am avut nevoie de acceptare, nu e usor sa accepti ca ai o problema, am avut nevoie de timp ca sa pot lucra cu mine insumi, am avut nevoie sa invat sa ma descopar, si sa realizez ca era momentul ” acum sau niciodata”.

Sper ca intr-un final am reusit sa invat din greseli, sa-mi ascult inima, rationalul poate da gres dar inima niciodata. Si mai ales am invatat sa cer ajutor si sa accept ajutor! Nici nu va imaginati cat de important este sa admiti ca uneori nu poti lupta d eunul singur.

Asa ca va doresc sa nu uitati niciodata de voi, nu uitati sa existati!

Ingrijiti-va sufletul si inima, iubiti, lasati-va iubiti, daruiti, generati ganduri pozitive, nu acceptati ura si invidia in mintea voastra, si nu in ultima rand aveti credinta!

Comentarii

  1. Marilena
    ianuarie 17, 2017 - 1:47 pm

    Impresionant! Nu stiam ca esti si scriitoare! Te admir!

    • Nina Toma
      ianuarie 17, 2017 - 2:29 pm

      nici eu nu stiam, pana am simtit nevoia sa-mi astern pe hartie gandurile si trairile.

  2. H
    ianuarie 23, 2017 - 5:59 am

    In ziua de astazi uitam de noi si ne afundam in munca si probleme cotidiene .De cele mai multe ori mergem cu ele si acasa .
    Ma bucur daca ai reusit sa descoperi ce inseamna sa fi tu si as fi in aceiasi masura bucuros daca o aplici si iti iese 🙂

  3. Oana P
    ianuarie 24, 2017 - 9:49 pm

    Din pacate (sau, poate, din fericire) cred ca fiecare ajungem la un moment dat acolo. Unii raman blocati; insa altii se redescopera si renasc. Desi uneori dureros, asta ne maturizeaza, ne face mai intelepti si mai frumosi ca oameni! Asta ti s-a intamplat si tie 🙃

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată / Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *